Suflet de sticla,ganduri pustii
Vorbe de duca,iubirile mii
Raze prin ploaie,stele-ntre fulgi
Lacrimi trezeasca,viata-ti alungi.
Ajuta-ma sa te ajut,lasa-ma dar,
Caci focul de ma arde tot mai ramane jar
Cum oare voi sedea in mijlocul furtunii?
Caci iar am devenit o floarea-a pasiunii.
Petale vestejite jalnic plutesc in zari,
Din inima izvorul,graieste printre mari
Palesc pe nesimtite rouri de inserare
Cantand cerescul vals,o stea iarasi ne moare.
Varsarile de sange,luciri de nebunie
Vazand stoluri de pasari si cerul se manie,
Albastrul visator al lunii nestiute
Ingana rar si dulce legendele pierdute.
Iubirea e ca praful
Azi o atingi si nu e,
Nici un cuvant nu cuget
Graiesc prin visuri mute.
Candva in timp,dupa un timp
Cantavoi printre umbre,
Caci in zadar ma straduiesc
S-aman si soarta sortii.
Unde mi-e gandul,unde s-a dus?
Nu stiu sa zbor spre luna,
Tot ce-am avut e de prisos
Caci inima-i cu tina.
O dulce glas ce ma alini
Vino din cerul mare
Coboara dar pe-acest pamant,
Caci dragostea ne doare.
In ceasul scurt al vesniciei
Macar atunci sa pregetam
Si din noianul suferintei
Spre cerul mare sa catam.
Incep sa sper,incep sa simt
Ce bucrie arzatoare!
Nimic nu e mai bun pe lume,
O,inima cuprinzatoare.
Poate ca e traziu acum,
Sa urc pe muntele placerii;
Am o povara mult prea vie
Ce trage-n groapa disperarii.
Cat vor mai fi picuri de soare,
Cat chipul tau cel trist si plans,
Cat viata o sa am pe-acest taram,
Voi incerca sa uit,sa fiu mai bun.
Cortina cade,luminile mor
Tabloul fantastic,canta in cor
Fantasmagoric, prea visator
Chipul iubitei dispare sub nor.
Publicat de picturewithwords 
